Scena vietii

Ce varsta simti ca ai? Unde crezi te afli pe scena vietii tale? Acestea sunt intrebari pe care multi dintre noi am inceput sa ni le punem…

Daca raspunsurile tale te multumesc si iti aduc bucurie, te felicit, insa daca ti-e frica si te simti inspaimantat sa dai un raspuns clar, atunci te invit la o calatorie in interiorul tau…

Viata este ca o simfonie, interpretata pe o scena imensa. Aceasta simfonie are trei acte:

Actul I – primii 30 de ani;

Actul al II-lea – de la 30 la 60 de ani;

Actul al III-lea – urmatorii ani dupa varsta de 60 de ani.

Parcurgem fiecare act al vietii insotiti de emotii si sentimente in tonalitati diferite. Pe unele le purtam cu noi in toate actele, pe altele le modificam in asa fel incat sa sune intr-un fel sau in altul, iar la cateva renuntam pentru totdeauna.

MARY CATHERINE BATESON, specialist in antropologie sociala, afirma in cartea sa, “Cum sa-ti construiesti o viata in continuare: varsta intelepciunii active”, urmatoarele: “speranta de viata a crescut cu cateva decenii, dar asta nu inseamna ca am prelungit pur si simplu batranetea, ci ca, la mijlocul vietii s-a deschis o etapa in plus, ca am avea un al doilea timp, diferit de viata adulta, ce precede varsta inaintata; si, prin urmare, toate etapele vietii sunt supuse unor schimbari.”

Actul I incepe de la nastere si dureaza pana la 30 de ani. Aici traim perioada acumularilor. Adunam toate convingerile, programele, obiceiurile, ranile, care ne fac sa ne manifestam unicitatea ca fiinte umane. Actul I este locul in care revenim de fiecare data din celelalte doua acte dupa raspunsuri, intamplari, oameni, sentimente, emotii, traume. Revenim pentru ca avem o alta intelegere, incarcata de experienta actului in derulare. Revenim ca sa vindecam, sa iertam, sa invatam, sa iubim neconditionat. In perioada primului act, majoritatea oamenilor nu se gandesc daca si cum sa-si schimbe personalitatea si caracterul. Sunt mult prea tineri si insetati de acumulare. Dorinta de a fi acceptati le calauzeste pasii inspre alegeri care tin de ego, lasand sufletul pentru un act ulterior din simfonia vietii lor.

 

Constientizarea tiparelor comportamentale si nevoia de a-si asculta sufletul se intampla in actul al II-lea, care este un act al implinirilor, prin definitie. Acesta cuprinde perioada dintre 30 si 60 de ani. Spre finalul sau, acest act, asa cum este si firesc, se vrea a fi o perioada intermediara de pregatire pentru varsta inaintata. In esenta, este actul in care trecem prin cele mai multe schimbari, fiind si cel mai efervescent din punct de vedere emotional.

Ne casatorim, divortam, rupem relatii sau incepem altele noi. Devenim parinti, pentru ca mai apoi sa realizam ca am ramas singuri. In cariera urcam si coboram, ne pierdem slujba, incepem ceva nou. Corpul trece prin transformari inevitabile, impuse de trecerea anilor si ciclul firesc al vietii. Este perioada in care cei mai multi dintre oameni simt ca pierd controlul asupra vietii lor. In acest act incepem sa cautam in interiorul nostru si, inevitabil, ne intoarcem la actul I. Incepem sa facem schimbari. Invatam sa iertam, sa iubim neconditionat, sa fim recunoscatori. O facem pentru noi si pentru toti cei care au participat sau participa la minunata simfonie numita viata noastra.

”A doua parte a vietii este cea in care avem cel mai mare potential de crestere si realizare de sine.”  Carl Jung

Cei care au reusit sa-si stapaneasca ego-ul in tinerete se descurca mult mai bine acum, in timp ce pentru ceilalti, proiectiile nesanatoase ale ego-ului se pot transforma intr-un comportament pasiv-agresiv, demonstrativ si de proiectare in exterior. Incepem sa invinovatim si sa acuzam. Situatia financiara este foarte importanta in actul al II-lea pentru ca siguranta noastra din actul urmator este influentata de actiunile noastre din acest act. Aici, in actul al II-lea, avem toate mijloacele necesare pentru a ne asigura o “batranete linistita”.

Pregatirea pentru actul al III-lea, adica pentru perioada care incepe odata cu varsta de 60 de ani, este bine si chiar indicat sa inceapa inca din actul al II-lea. Aceasta pregatire are la baza mentinerea unei stari cat mai bune de sanatate a corpului si a mintii.

 

Actul al III-lea este o etapa de acceptare si de intregire.

Este perioada in care avem nevoie sa fim profunzi, sa ne lasam condusi de suflet si sa ne implinim spiritual. Iar pentru asta avem nevoie sa incetinim ritmul. Numai asa ne vom putea bucura de perspectiva de ansamblu a lucrurilor. Este necesar sa ne dam voie sa incetinim, sa intelegem, sa acceptam si asta ne va ajuta sa distingem ceva extraordinar la cel mai banal lucru. In acest act, renuntarea la ceea ce  nu mai este necesar, vine de la sine. Avem nevoie sa fim flexibili ca sa putem accepta renuntarea. Timpul capata valoare.

Aici alegem lucrurile care conteaza pentru noi si cui merita sa-i acordam parte din timpul nostru. Pentru ca cea mai minunata decizie pe care o putem lua in acest act al III-lea este aceea de a ne bucura din plin de viata. Si chiar daca vederea ne-a slabit, ne miscam mai incet, avem nevoie sa ne controlam pozitia verticala a corpului, talia e mai groasa, memoria ne joaca feste tot mai des, ridurile sunt din ce in ce mai vizibile…

Toate acestea devin neimportante atunci cand spriritul este inaltat, constiinta este deschisa, iar atitudinea este pozitiva. E tot ce avem nevoie in actul de final al vietii noastre.

Din experienta pe care viata mi-a oferit-o pana in prezent, cunoscand si interactionand cu foarte multi oameni reprezentativi pentru cele trei etape, de diverse nationalitati si religii, am apreciat de fiecare data modul  de a fi si maniera simpla in care priveau viata cei mai multi dintre cei aflati in actul al III-lea al vietii.

Cand ma gandeam la mine si la “grijile” specifice varstei mele, incepeam sa-mi pun intrebari de genul: Oare cum voi fi eu la varsta lor? Ce voi face? Unde voi fi atunci?

Asa am inceput sa imi imaginez si sa imi regizez actul al III-lea al vietii… Bineinteles, cu convingerea ca Atoatecreatorul imi va permite sa ajung acolo.

Mi-am scris pe o coala alba de hartie propria partitura din actul al III-lea al simfoniei vietii pe care vreau sa o traiesc. In timp ce scriam, am vizualizat pas cu pas fiecare amanunt, persoana, loc in care ma aflam… Si am simtit multa bucurie si pace in suflet. Recitesc cu placere aceste randuri, de fiecare data cand simt nevoia. Sunt la fel si astazi, nu am schimbat nimic la ele, doar intensitatea sentimentelor pe care mi le trezesc este din ce in ce mai mare. Si pentru acest lucru multumesc si sunt recunoscatoare sufletului meu si Divinitatii. Pentru mine, actul al III-lea al vietii inseamna liniste, bucurie, implinire, frumusete, pace, armonie…

Iti recomand si tie, dupa ce ai raspuns la cele doua intrebari initiale, sa-ti scrii partitura simfoniei vietii tale, asa cum vrei sa sune ea pentru a-ti bucura sufletul. Alege sa te pregatesti din timp pentru fiecare act al vietii tale, indiferent ce varsta ai in acest moment. Ai sa vezi cat de mult va conta.

”Daca as fi stiut ca o sa traiesc asa de mult, as fi avut mai multa grija de mine.” Eubie Blake, pianist la 102 ani

 Multumesc, Lavinia

Opt In Image

Ti-a placut acest articol? Daca da, alatura-te abonatilor care primesc saptamanal informatii si experiente de viata care te vor ajuta si pe tine. In plus vei primi un ghid despre Manifestarea dorintelor astfel incat ele sa aiba energie creatoare, sa se indeplineasca pentru binele tau cel mai inalt si sa-ti dea puterea sa crezi.

Cand iti asculti dorintele sufletului tau toate caile ti se deschid! La Vie

4 thoughts on “Scena vietii

  1. Am rezonat la maxim cu cele scrise aici !”Sunt perioade in viata noastra ce ne implinesc si cu cat mergem mai departe cu atat ne dam seama de ceea ce suntem cu adevarat (fiinte de lumina ce cautam sa revenim la starea initiala )cautam lumina din noi si ne dorim sa daruim si celor din jur,lumina si iubirea noastra .

  2. Eu sunt deja in actul II ai vietii, ma simt foarte bine, nu am nici o problema cu varsta mea, sufleteste cred ca am ramas pe la vreo 45 ani, dar s-a intamplat ceva foarte ciudat, am reintalnit oameni pe care i-am cunoscut cand aveam 20 si ceva de ani, avem o legatura speciala in acest moment, poate atunci in trecut nu aveam prea multe lucruri in comun, acum avem, griji, probleme, dar toate acestea ne-au apropiat acum foarte mult.In viata nu coteaza anii pe care-i avem, conteaza cat de batrani ne simtim noi si trebuie sa multumim macar pentru faptul ca imbatranim, altii nu au acest privilegiu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *