Rusinea te saboteaza!

“Acolo unde mintea vede numai rusine, inima descopera frumosul.” F.M. DOSTOIEVSKI

Da! Rusinea te saboteaza! Elibereaz-o si da-ti voie sa fi tu insuti! Fara prejudecati, fara limitari, fara false credinte!

Sentimentul de rusine pe care il simti si pe care il ascunzi este sursa tuturor actelor de auto-sabotaj si de auto-pedepsire. Rusinea te face sa iti refuzi propriul succes, sa uiti de interesul tau personal, sa te lasi controlat de altii si sa rupi relatii. Rusinea te saboteaza subtil si de cele mai multe ori inconstient.

Cel mai adesea, noi toti ne negam rusinea, ne comportam ca si cand ea nu ar exista, insa ea vrea sa iasa, sa se exteriorizeze. O consecinta a acestei negari este ca experimentam rusinea sub forma unor comportamente auto-distructive.

Rusinea este in sine un sentiment care ne ajuta sa ne intelegem si sa ne cunostem pe noi insine, sa ne vindecam ranile din trecut si sa ne inlocuim programele negative pe care le-am preluat din mediul in care traim. Este calea prin care sufletul nostru ne calauzeste catre natura noastra Divina. Aceasta este, sa-i spunem rusinea sanatoasa. Ne tine conectati la propriul sistem de valori, la Sinele nostru adevarat. Insa rusinea pe care vrem sa o ascundem este rusinea distructiva si ea este rezultatul programarii noastre mentale.

Simtim rusine pentru ca, in cele mai multe cazuri, am fost invatati de mici sa nu fim noi insine. Am fost programati sa credem ca daca ne-am comporta intr-un mod natural, cu bune si cu rele, am fi evitati, respinsi, judecati, invidiati, marginalizati. De frica, am inceput sa ne punem masti. Nimic mai gresit! Asta daca suntem constienti pe deplin ca Sinele nostru autentic are parti luminoase asa cum are si parti intunecate.

Si astfel ajungi

  • sa-ti fie rusine cand atingi un prag inalt de admiratie, de succes, de prosperitate;
  • sa-ti fie rusine cand realizezi ca prieteni de-ai tai traiesc sentimentul de implinire pe toate planurile;
  • sa-ti fie rusine cand ai cazut, cand ai avut un esec sau cand simti ca nu esti destul de valoros;

Incepem sa ne auto-sabotam: ne temem ca nu suntem destul de buni, ne temem sa nu fim judecati si invidiati ca avem succes. Ne limitam singuri.

Si asta pentru ca ni s-a spus de prea multe ori in copilarie:

  • nu fi egoist
  • nu fi lacom
  • nu fi mincinos
  • nu fi rau

Insa putini parinti constientizeaza ca a fi egoist nu este un lucru rau atata timp cat nu ii prejudiciezi pe cei din jur. Ba, din contra, a fi egoist inseamna sa te ajuti intai pe tine, sa faci intai pentru tine, ca apoi, din preaplinul tau sa dai si altora. Cand dai, negandu-ti propriile nevoi, se cheama sacrificiu si nicidecum binefacere.

Cat despre nu fi lacom… Uneori o doza de lacomie binedirectionata te ajuta sa-ti dezvolti discernamantul in legatura cu ceea ce posezi, te ajuta sa inveti sa ai pentru tine. La fel si despre nu fi mincinos si nu fi rau… Uneori ajuta si nu trebuie negat acest lucru.

Rusinea distructiva are la baza mesajele pe care le-am perceput de la cei din jur si ea provoaca rani care ne fac sa credem ca suntem lipsiti de valoare, nedemni de admiratie sau ca nu meritam sa ne bucuram de succes. Si, usor-usor, incepem sa nu ne mai iubim asa cum suntem si sa nu mai acceptam ca exista in noi si lumina si intuneric.

Iar cand ajungem sa nu ne mai iubim asa cum suntem, incepem sa credem ca nu meritam sa fim iubiti si acceptati ca atare. Toate aceste ganduri si sentimente ne fac sa ne fie frica si dau nastere in subconstient unei credinte profund gresite: ceva nu este in regula cu mine.

Urmarea? Evident, atragi evenimente, circumstante si oameni care sa-ti valideze aceste credinte. Si accepti, normal… Pentru ca: “ceva este in neregula cu tine”.

Procesul de autodistrugere se declanseaza urmand sa puna stapanire pe intrega ta viata. Victimizarea devine starea ta permanenta.

Solutia?

Recunoaste aceasta rusine nociva. Ea nu iti poate face rau decat atunci cand o ignori. Invata sa faci diferenta intre rusinea sanatoasa si cea nociva: prima te anunta cand te-ai indepartat de sufletul tau si ti-ai calcat in picioare sistemul de valori, pe cand cea de-a doua te saboteaza, te impiedica sa actionezi astfel incat sa traiesti asa cum iti doresti. Crezi in propriul tau sistem de valori si traieste calauzit de el. Vindeca-ti ranile trecutului si devino constient de valoarea ta, dincolo de zgomotul vocilor din jurul tau. Alege sa te accepti ca pe un intreg, format din lumina si intuneric, bun si rau…

                                         

Multumesc, Lavinia.

P.S. Cunosti acest sentiment? Te-a ajutat sau te-a tinut pe loc? Astept sa-mi scrii la adresa de e-mail lavie@calatoriasufletuluimeu.ro sau dand reply la articol.Pe Facebook ma gasesti aici. Distribuie te rog, acest articol daca cunosti persoane care, de rusine, nu isi traiesc viata la adevaratul lor potential.

Opt In Image

Ti-a placut acest articol? Daca da, alatura-te abonatilor care primesc saptamanal informatii si experiente de viata care te vor ajuta si pe tine. In plus vei primi un ghid despre Manifestarea dorintelor astfel incat ele sa aiba energie creatoare, sa se indeplineasca pentru binele tau cel mai inalt si sa-ti dea puterea sa crezi.

Cand iti asculti dorintele sufletului tau toate caile ti se deschid! La Vie

7 thoughts on “Rusinea te saboteaza!

  1. Cat se poate de adevarat. Am pierdut si pierd in continuare foarte mult din cauza rusinii. Imi este rusine sa nu deranjez, sa nu spun vreun cuvant care sa jigneasca, sa nu fiu privita ca o ciudata si multe altele. A scapa de ea este esenta regasirii de sine si a cresterii depline. Multunesc mult pentru acest articol.

    • Cu drag, Mihaela.Lucreaza cu tine si vindeca aceasta rusine.Te tine blocata si nu poti fii tu cea cu adevarat.Lavinia

  2. Multumes mult pentru frumosul sfat am sa iti urmez sfatul dragamea ! O zi minunata sa ai si sufletul tau sa vibreze doar armonie si iubire !!!

  3. … în “ruşinea” mea, constat contradicţii în ipotezele articolului! Cum vine, spre exemplu, că “a fi egoist” e bine, atâta timp cât urmăresc să nu îi prejudiciez pe cei din jur? Egoism, în accepţiunea generală, e atitudinea de exagerată preocupare pentru interesele personale și nesocotirea intereselor celorltalţi; presupun că dăruirea din preaplinul din care putem da celorlalţi, după satisfacerea nevoilor proprii, e (posibil) altruism… e drept că nu e de dorit să-i pui în pericol pe cei de aproape în favoarea celor din jur… totuşi, sacrificiul e o (mare) virtute, nu? Ceva nu pricep! trebuie să extrag o rădăcină…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *