Povestea 1: Simt ca ma pierd…

Simt ca ma pierd… Am nevoie de ajutor…

Atat am putut sa spun, cu lacrimi in ochi, un mare nod in gat si o durere adanca in stomac. Am inceput sa plang in hohote si cu suspine, ca un copil.

Barbatul de langa mine ma asculta si privea neputincios la durerea mea.

”De ce?” m-a intrebat. ”De ce simti asta?”

”Pentru ca n-am vazut semnele la timp si m-am mintit singura, acum simt ca viata mea se pierde… M-am abatut de la drumul meu si acum platesc… Nu mai pot… Cui sa-i cer ajutor?”

Mintea mea rationala era undeva departe. In starea de disperare îIn care eram, nu mA mai putea ajuta In niciun fel.

Inima mea plangea. Corpul meu suferea. Sufletul meu striga dupa ajutor. Ma intreba si imi spunea: ”ce mi-ai facut? De ce n-ai avut grija de mine? Eu te iubesc si iti vreau binele. Dar tu nu m-ai ascultat. Nu ai vrut sa ma auzi cand iti vorbeam…

De ce? Unde am gresit? Cand? Cum am ajuns aici, in situatia asta?

Asa incep toate transformarile…

Așa a inceput si transformarea mea: la 40 de ani, ramasa fara loc de munca si sursa de venit, singura si fara speranta…

Singura, la figurat, pentru ca sunt casatorită, parintii mei sunt in viată, insa, oricat de mult te iubeste cineva, nu te poate intelege in acele momente. Nu are cum sa simta ce traiesti tu si prin ce treci tu.

La 40 de ani… cu regrete și neampliniri, temeri si intrebari la care raspundeam de fiecare data cu ”ar fi trebuit sa fac cu totul altceva, mult mai demult, acum e prea tarziu pentru mine…”.

Transformarile sunt dureroase si, de aceea, cei mai multi dintre noi le evitam, pe cat posibil. Ne mintim ca ”e bine si asa”. Plini de idei preconcepute, acceptam ca ”asta este” si ne mintimiîn continuare, spunandu-ne ca ”nu am avut noroc in viata”.

Da. Asa mi-am spus și eu… Ce pot sa mai schimb acum? E deja tardiv… Statusem ani de zile într-un job epuizant din toate punctele de vedere pentru bani. Am facut alegeri peste puterea mea financiara si am resimtit din plin efectele crizei economice. Mi-am sacrificat familia si anii au trecut. M-am inconjurat de oameni care m-au influetat in modul cel mai negativ. Am refuzat sa cred ca pot sa fac si altceva. Pretul platit: IMENS. Da, pentru ca, oricum, a venit viata si a luat ea decizii pentru mine. Pur si simplu nu am mai putut sa continui: m-am imbolnavit fizic si psihic. Ce a urmat: dezamagiri, asteptari lungi si mute, nesigurantă, frica, disperare. Toate aceste stari au pus stapanire pe mine, pana cand am spus: Simt ca ma pierd… Am nevoie de ajutor…

Asa a inceput transformarea pentru mine. Cand nu mai aveam nicio putere.

Cineva a auzit strigatul meu de durere si mi-a indreptat pasii spre cea care avea sa-mi fie ghid în frumoasa calatorie a Sufletului meu.

Prieten drag, sa stii ca

“Orice nefericire umana provine din evitarea realitătii asa cum este ea.” – Buddha

iar

 Timpul inseamna, pentru Dumnezeu, durata asteptării intre bataia Sa la poarta si fapta noastra de a deschide.”-  Parintele Dumitru Staniloaie, un OM cu har Divin

 Multumesc, Lavinia.

Cati dintre noi avem curaj sa ne spunem povestea? Si oare de ce nu o facem? Astept raspunsul tau la rubrica de comentarii. E foarte important pentru mine. Si daca ti-a placut articolul, distribuie-l si prietenilor tai. Cine stie, poate gasesc citindu-l, un raspuns, o solutie. Gasesti aricolul si pe Facebook, AICI.

2 thoughts on “Povestea 1: Simt ca ma pierd…

  1. Povestea mea : La varsta de 11 ani parinti mei au divortat …oricum nu mergea prea bine..tata o batea pr mama si pe mine din cauza stressului…eu am ramas cu mama o vreme dupa care ia a plecat in romania (ps:eu locuiam in italia) cu scuza ca sta o luna cu treburi in legatura cu divortu si ma lasat la tata…tata nu ma iubit..nu ma vrut niciodata ..ma batea si ma trata urat…aveam 12 ani. Din cauza lipsei mamei care a plecat si nici ca sa mai intors….mam apucat de fumat..tata ma prins si ma dat afara din casa…pe strada ma lovit un autobuz din neatentia mea…nu am patit nimic doar mia curs putin sange…dupa care protectia copilului ma luat in grija si ma bagat in Comunitate(casa de copi.)….cand am ajuns la casa de copii…erau adolescenti din mai multe tari…si erau mai mari ca mine..aici nu a fost greu ca mam imprietenit repede cu ei…dar am facut o greseala am descoperit marijuana si am inceput sa o fumez si sa o vand…devenisem altfel..am cunoscut un om care ma invatat sa fur..am facut furturi…politia ma prindea..mau bagat la corectie unde am stat 7 luni…aici a fost foarte greu un coleg de camera era nebun si ma batea cand dormeam…la scoala de corectie nu e ca in romania..in italia suntem fete si baieti la comun..intretineam relati sexuale cu fetele din acel loc pentru a iesi din starea de depresie..nu a functionat…ma simteam singur..nu mai vb cu nimeni..nu mai mancam…pana cand miau dat drumul atunci…am fugit in romania ca sa nu mai am alte probleme…am venit in tara si am stat la unchiul meu in bucuresti cartier Berceni.. Unde am cunoscuto pe Raluca…de atunci am simtit ca pot sa sper din nou…(povestea se afla deja in anul 2015 august) Ralu ma mintit..avea un fost nebun care ma taiat pentru ia..si mam omorat si inca ne dusmanin si i. Ziua de azi eu cu respectivul…raluca ma parasit..sa intors la fostu ei care o batea daca nu intretinea relati sexuale cu el…eu am ramas iar in depresie…mam apucat de bautura avand in vedere ca marijuana in romania e stropita cu heroina…intre timp miam gasit de munca la o scoala de soferi unde faceam publicitate…..dar anturajele mi leam facut imediat si chiar ele au ajuns sa imi fure bani. Telefoanele,si chiar hainele…ma bateau toti…ajungeam acasa..batut mereu…decembrie 2015 raluca sa intors la mine eram atat de fericit am petrecut craciunul cu ea si cu familia ei..trecut anul nou mam angajat la o covrigarie unde lucrez de noapte si lucrez zilnic..raluca iar sa intors la dima… El a aflat unde stau si mia trimis persoane acasa care au facut scandal si lau facut pe unchimiu sa ma dea afara…acum stau de 1 luna singut cu chirie muncesc si ma intretin cum pot….stresss din cauza locului de munca..facturi…nu ma mai ajung simt ca disper numai pot va rog ajutati-ma! Am doar 16 ani…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *