Cum m-am vindecat de frica

300

Ti-am povestit in articolul “Cand mi-a fost cel mai frica…” am avut curaj sa cer”, cum a inceput “transformarea mea” si cum mi-am gasit mentorul. Nu mi-a fost usor, aveam in spate ani grei cu sentimente ingropate de vii si cu emotii distructive puternice, desi ma minteam destul de bine ca nu le am…

Astazi am sa-ti povestesc cum m-am vindecat de frica in trei zile, aplicand metoda mentorului meu, Marcela, prezentata de ea in articolul‘Cum sa-ti primesti emotiile ca pe niste prieteni vechi” . Citeste-l, metoda este extraordinara!

Insa, daca nu stai prea bine la capitolul imaginatie (de care ai nevoie pentru a avea rezultate) am sa-ti povestesc eu “filmul despartirii” de fricile mele si cum l-am “regizat”. Este foarte amuzant. Pentru ca, aminteste-ti de pe vremea cand erai copil, ce ai invatat in joaca si distrandu-te, nu ai uitat nici azi.

Fii copil, in primul rand! Lasa-ti imaginatia sa zboare, ca atunci, in copilarie, cand iti era permis orice si totul era posibil pentru tine, in universul tau.

Si daca ai uitat, iti reamintesc ceva foarte important, in noi exista un copil: copilul nostru interior. Ranile nevindecate si manifestate la nivelul copilului nostru interior stau la baza multor suferinte din viata noastra ca adulti. Insa, tot aici isi gasesc si rezolvarea.

Dar sa revenim la povestea mea cu fricile. Am fost o persoana fricoasa, panicoasa: mi-era frica de caini, de inaltime, de examene, de pierdere, de esec, de viteza… Emotiile mele se manifestau foarte puternic si intr-un sens si in celalalt, insa niciodata in echilibru, mereu de la o extrema la alta. “M-am straduit”, ca sa nu spun “m-am luptat” mult in viata, sa scap de ele… insa fara rezultat.  Le simteam si mai puternic cu trecerea anilor.

Cand mi-a vorbit Marcela despre metoda ei, i-am replicat pe un ton foarte serios:

-Cred ca glumesti…

-Nu, nu glumesc, da rezultate. Aplic-o!

Si, bineinteles ca n-am aplicat-o imediat. Eram bine, lucrurile se mai linistisera in viata mea, desi problemele cele mai importante nu le rezolvasem, inca. Si ce crezi ca ma tinea pe loc? …FRICA.

Asa ca, dupa ceva timp, m-am hotarat “sa stau de vorba cu fricile mele”.

Cum? In joaca, ca intr-o piesa de teatru sau scena din film… spune-i cum vrei.

Intr-o dimineata, singura acasa, in bucatarie, mi-am facut o cafea si punand pe masa o farfurie de prajituri, mi-am invitat prietenele sa stam “la barfa”. Am spus cu voce tare:

-Hei, fetelor! Va invit la o cafea si putina barfa!

Si au venit… Bineinteles, a venit intai FRICA: o batrana vicleana, garbovita, cu fata acoperita de un batic, imbracata in haine negre, mica de inaltime si foarte slaba. S-a asezat pe scaun si ma privea iscoditoare. Apoi a venit NEMULTUMIREA: o femeie robusta, mare si plina de ea. Abia avea loc pe usa, motiv pentru care nici nu s-a asezat la masa. A stat in picioare tot timpul, iar eu nu conteneam sa ma minunez cat de mare era. Apoi a aparut si DUREREA: o batrana cu parul alb si haine de culoare gri. Avea ochii incetosati si era muta. Mergea intr-un baston. Era liniste. Nimeni nu vorbea. Am spus din nou: fetelor, serviti-va cu o cafea si o prajitura. A aparut, timida, RUSINEA: o tanara sfiosa, blonda si cu obraji imbujorati. Ma privea fix in ochi si nu si-a luat privirea de la mine decat cand a plecat. Si cea mai “fascinanta” prezenta si ultima sosita a fost VINOVATIA: o femeie frumoasa, rapitor de frumoasa, cu ochii albastri si parul negru imbracata intr-o haina de blana argintie. Avea un corp superb si mirosea a parfum. S-a asezat langa mine.

fricavinovatia

Am ramas fara cuvinte. Le priveam si nu-mi venea sa cred ca ele sunt cele mai bune prietene ale mele. A trecut ceva timp pana ce am prins curaj sa le vorbesc. Cu voce tare si lacrimi in ochi, le-am spus: va multumesc si va iubesc! Le-am vazut cum ma priveau triumfatoare. Mai putin FRICA: doar ea ma iscodea cu privirea.

 

Am continuat: va multumesc pentru ca mi-ati fost alaturi in toti acesti ani. M-ati ajutat sa nu gresesc, m-ati protejat sa nu mi se intample ceva rau, m-ati ajutat sa aduc bucurie in vietile altora, sa-i multumesc, sa fiu atenta, poate prea atenta la tot. Insa, asta a fost! Va iubesc si va sunt recunoscatoare pentru tot ce ati adus in viata mea pana acum. Imi voi aminti cu drag si recunostinta de voi mereu, insa acum sunt in siguranta. Am ales pe altcineva sa-mi fie alaturi. Sunt sigura ca si de voi, iubitele mele prietene, au nevoie alte persoane. Mergeti si ajutati-le in drumul lor prin viata, sa-si invete lectiile. Eu sunt “mare” acum. Am invatat si pentru asta va multumesc.

Si ce crezi ca au facut prietenele mele? FRICA  a spus: nu, eu nu plec! Si s-a asezat mai bine in scaun. NEMULTUMIREA m-a privit in sila, a dat din mana si mi-a spus: nu stii ce pierzi, prostuto. A plecat tot asa cum a venit: cu zgomot, dand cu usa de perete. De atunci nu s-a mai intors la mine niciodata. Uneori ma intreb pe unde-o fi… Zambind ii spun in gand: te iubesc si iti multumesc pentru ajutor.

DUREREA a plecat si ea, pasind greu, sprijinita in bastonul ei tocit de multe drumuri. Mi-a spus atat: esti puternica! Eu te-am intarit.

Am ramas cu celelalte trei: FRICA, RUSINEA si VINOVATIA. Nu le convinsesem. VINOVATIA imi spunea ca inca mai am nevoie de ea. FRICA ma privea vicleana, iar RUSINEA sustinea ca-i place la mine acasa. Fetelor, fetelor, va iubesc! Insa acum sunt altii cei care au nevoie de voi. Eu am crescut… M-ati ajutat destul… Le-am multumit si inca odata le-am spus cat de mult le iubesc…

Pana cand, la propriu, am inceput sa rad. Simteam o stare de usurare si de euforie cum nu mai simtisem demult. Pana la urma au plecat, dar FRICA mi-a spus in usa: ma voi intoarce, tu mai ai nevoie de mine. N-am luat-o in seama. Ma simteam asa de bine… Am strans prin bucatarie ca dupa musafiri si am aerisit. Reusisem. Cu blandete, iubire si multumindu-le cu recunostinta din suflet. M-am gandit la Marcela si am inceput sa rad… Cata dreptate avusese.

Curioasa din fire, am repetat scenariul si a doua zi: n-a mai venit decat FRICA. Am purtat acelasi dialog, la o ceasca de cafea. Si a treia zi la fel: doar FRICA. De data asta m-a intrebat: chiar nu mai ai nevoie de mine? Te stiu de mica… Nu pot sa plec acum, dupa atatia ani, de langa tine… I-am raspuns cu dragoste: acum e langa mine ingerul meu pazitor, pe care nu l-am vazut orbita fiind de prietenia ta. E tot ce am nevoie acum. Si a venit trimis de Dumnezeu. Asa am convins-o sa plece. Vicleana, cu lacrimi false curgandu-i pe obraji si uitandu-se inapoi dupa mine. Dar a plecat si ea. Si nu s-a mai intors de-atunci. A mai incercat sa-si faca simtita prezenta trimitandu-si niste nepoate sub forma unor nelinisti, niste fete tinere, jucause si galagioase, care se agitau si-mi deranjau tot prin casa. Insa au plecat repede, plictisite, pentru ca eu nu le acordam atentie.

Asa m-am vindecat de frici si de emotii distructive. In trei zile, jucandu-ma ca un copil care povesteste adultilor ce va el cand va fi mare. Am purtat dialogul imaginar cu voce tare. M-am amuzat de creativitatea mea si, cel mai important lucru, m-am vindecat. O metoda simpla si distractiva. Cand nu mai avem solutii la problemele noastre ca adulti, haideti sa fim copii!

Multumesc, Lavinia.

Deci, daca ti-a placut sceneta mea si simti ca rezonezi cu ea, daca tu sau altcineva cunoscut tie vrea sa se vindece de frici, usor si distractiv, recomanda te rog acest articol.

Ma gasesti pe Facebook AICI sau poti sa-mi scrii pe adresa de mail: <lavie@calatoriasufletuluimeu.ro>.

Te ajut cu drag sa porti un dialog tip sceneta cu fricile tale si de ce nu, daca ai o metoda mai buna ca a mea, astept sa mi-o impartasesti si mie. 

Opt In Image

Ti-a placut acest articol? Daca da, alatura-te abonatilor care primesc saptamanal informatii si experiente de viata care te vor ajuta si pe tine. In plus vei primi un ghid despre Manifestarea dorintelor astfel incat ele sa aiba energie creatoare, sa se indeplineasca pentru binele tau cel mai inalt si sa-ti dea puterea sa crezi.

Cand iti asculti dorintele sufletului tau toate caile ti se deschid! La Vie

16 thoughts on “Cum m-am vindecat de frica

  1. Felicitari, La Vie. Sunt mandra de tine si de cine ai devenit. Ma bucur ca impartasesti din experienta ta celor interesati de evolutia personala. Imi place cum ai abordat fricile si cred ca sceneta ta va ajuta multe persoane sa se elibereze de frici.

    • Multumesc Marcela. Intotdeauna mi-am dorit sa invat de la cei mai buni si Dumnezeu mi-a ascultat dorinta. Cei mai buni oameni au aparut in drumul meu! Cu drag, Lavinia

  2. Foarte frumosa si utila sceneta ta! Multumesc cu recunostinta pentru ocazia oferita de a cunoaste sceneta ta! O asfel de joaca am folosito si eu pentru a scapa de o dependinta……este minunat sa multumim la tot ce manifestam si apoi sa ne luam la revedere! <3

    • Hey There. I found your weblog the usage of msn. That is a really smartly written article. I will be sure to bookmark it and return to read extra of your useful inrtfmaoion. Thank you for the post. I’ll certainly return.

    • Här kommer lite meningar som jag har skrivit:Örat är det sinnesorgan som fÃ¥ngar upp och uppfattar ljud genom hörseln. Den synliga delen av örat kallas ytteröra. Om du befinner dig i ett väldigt högt ljud för länge kan du fÃ¥ tinnitus eller andra typer av hörselnedsättningar.Jag tyckte att det var inressant:-)

    • Frumoasa sceneta dar mi se pare atat de simplu si totusi nu este simplu.La mine de ce nu a mers?Unde am gresit..:(

  3. am citit cateva articole si m -am la-mu-rit. Nu stiu daca esti profesor ,insa totul este foarte bine structurat si expus. Pana acum esti prima persoana de la care am inteles cate ceva. Multumesc,multumes foarte!

  4. Multumescm mi-a placut sceneta,chiar o sa o aplic si eu.Simt ca rezonez cu tine Lavinia, daca imi dai voie sa iti spun asa.Seara frumoasa!

  5. Minunat exercitiul! Mulțumesc! L-am aplicat imediat, cu efecte i-mediate in beneficiul celei mai bune prietene, Durerea. Se face loc in inima mea și pentru prietenii vechi și pentru cei noi. Mulțumesc Cerului pentru întâlnirea cu tine, Lavinia. Curg atât de cristalin mesajele din articolele tale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *